Din culisele vieţii

Atunci când am început încercam să vorbesc cu ei şi să le spun ce cred eu despre viaţă, am început să le explic totul în detaliu încercând parcă să îi fac să înţeleagă lucruri ce până atunci păreau întrebări fără răspuns . Sentimentul era ciudat, simţeam că vorbesc cum nu o mai făcusem până atunci, iar cei care mă ascultau erau parcă nişte copii ce trebuiau să înţeleagă cât mai clar ce au de făcut .
Discuţia a durat mult timp iar întrebările veneau din toate părţile . Încercam să răspund tuturor, vroiam să explic cum viaţa mea s-a schimbat, dar mirarea cu care eram privit mă cutremură .
Le-am spus că lucrurile sunt la fel, şi că doar noi ne schimbăm, dar erau fraze ce parcă îi depăşeau dar la care încercau să fie atenţi şi să înţeleagă mesajul . Naivitatea din ochii lor se putea simţi, dorinţa de cunoaştere era incredibilă .
M-au ascultat mai bine de 2 ore, iar eu simţeam că este timpul să mă opresc . Vorbisem prea mult simţeam că pur şi simplu cuvintele mele nu le mai captau atenţia . Cei ce păreau simpli copii ce se uiatu la mine acum erau adulţi ce analizau cu interes cele spuse de mine . Am hotărât să plec .
Grăbit să ajung acasă, am văzut un grup de copii jucându-se într-un părculeţ din apropierea casei mele . M-am oprit şi m-am uitat atent la ei câteva minute în continuu . Eram fermecat de simplitatea şi jocul lor ludic lipsit de griji, iar atunci când închideam ochii îmi vedeam parcă copilăria, o parte din mine ce încă mai dorea afecţiunea şi atenţia celor din jur, îmi doream simplitate … îndreptându-mă spre casă , ştiam că nimic nu era întâmplător şi că aşa am fost şi eu la fel ca şi ei, un copil, înainte de a mă schimba, atât de mult .
Acum consider că fiecare zi este o oportunitate de a înţelege ceva nou , de a aplica lucruri noi , şi de a ne afirma .
Cu siguranţă nu o să uit niciodată cine am fost odată, dar sunt mândru de ceea ce pot spune că sunt în prezent .

Cândva au fost doar cioburi , acum sunt doar o amintire …

Sunt momente în viaţă pe care nu le uităm niciodată , sunt momente pe care vrem să le dăm uitării , sunt momente ce ne trezesc amuzamentul , momente ce ne întristează , momente ce ne aduc aminte de cine am fost , cine suntem , şi cine vom fi …

Toate acestea sunt parcă , nişte cioburi în viaţă noastră . Dacă am sta să le punem în ordinea în care s-ar potrivi probabil că din toate bucăţile am obţine un geam perfect , un geam ce probabil ar fi viaţa noastră . Ciudat dar se adună din ce în ce mai multe bucăţi de sticlă , din ce în ce mai multe evenimente bune şi rele la care luăm parte cu sau fără voia noastră . Nu putem decât să ne uităm la trecut , la cioburile deja adunate , la urmele lăsate de acestea , urmările greşelilor sau realizărilor noastre , momente uimitoare ce ne-au adus glorie , plăcere , sau pur şi simplu poftă de viaţă . Lumea se schimbă odată cu trecerea vremii iar cioburile rămân parcă imprimate fiecare în parte cu chipul fiecărui prieten , fiecărei persoane dragi noua , din prima zi de când am cunoscut-o şi chiar până acum în prezent .

E greu de realizat un colaj , un puzzel sau un tablou de cioburi dar ne este uşor să le păstrăm la loc sigur , dându-ne astfel o proprie satisfacţie a ceea ce am fost , şi a ceea ce ne vom dori să devenim.

Fie că sunt simple cioburi de sticlă , fie că sunt doar momente ce semnifică sentimente din viaţa noastră ne putem răni reciproc cu valoarea lor emoţională . Unii dintre noi refuzăm să o facem din cauza impactului prea mare ce îl poate avea asupra noastră , alţii savurează momentele ca pe o licoare ameţitoare gata să ne ducă într-o lume euforică .

Strălucirea soarelui le da o tentă aparte de diamante . Fiecare dintre ele reprezintă o parte din geam . Nu se mai poate repara , dar vom şti ce-a fost la început şi ce este acum dupa mult timp .

Lumea este plină de sentimente dar este prea înfricoşată de puterea acestora .

“În ultima vreme am cunoscut persoane ce cred că mi-au schimbat viaţa , persoane ce înţeleg ce înseamnă această lume plină de stări şi emoţii. Ştiu că într-o zi voi reuşi să îmi îndeplinesc şi ultimul meu vis , acela de a putea vedea oamenii fericiţi . “

Gândindu-mă la tot ce-a fost odată …

Mi se întâmplă din ce în ce mai des să merg prin oraş, pe anumite străzi ce în trecut mi se păreau atât de cunoscute, atât de des circulate, ce au acum pentru mine o încărcătură emoţională aparte probabil doar pentru că reprezintă o parte din viaţa şi aventurile mele.Aproape zilnic pe acele străzi cu nume atât de sonor , aleii şi drumuri obişnuite pe care te-am cunoscut , ne-am plimbat , am încercat să te uit sau doar întâlneam alţi oamenii vedeam parcă trecutul …
În mintea mea se derulează imagini , ce îmi aduc aminte de lucruri frumoase , amintiri mai mult sau mai puţin plăcute . Plimbându-mă prin oraş am simţit emoţia a tot ceea ce a fost odinioară trecându-mi prin vene . multe astfel de sentimente îmi inundă chiar acum mintea . E ciudat să ştii că în trecut mergeai pe acele străzi şi erai un simplu om trecător , iar acum revii din nou , doar pentru a-ţi readuce aminte sau poate doar pentru a admira priveliştea dar ca un om schimbat complet cu o maturitate , entuziasm şi o perspectivă de viaţă complet diferită …
Atunci era altfel , acum totul s-a schimbat

încă mă mai gândesc la ea …

Ritmul muzicii e calm şi relaxant. Ştiu c-ai venit să mă vezi, sau poate să-mi vorbeşti, să-mi spui ce s-a mai întâmplat. Vocea îţi tremură. Simţ emoţia din vorbele tale..

**

Trupul meu încă mai ţine minte atingerea gingaşă a mâinilor tale fine, mirosind a lavandă. Căldura corpului tău mă inundă. Al meu e rece, ca de gheaţă. Simt doar lacrimile tale acum. Se preling peste umărul pe care ţi-l ofeream mereu drept sprijin. Crede-mă că-mi era cunoscut tot sufletul tău. Şi asta doar pentru că tu ai ştiut să-l laşi la vedere.
Îmi aduc aminte şi acum după mulţi ani, ultima dată când te-am văzut. Am crezut că voi fi fericit, părăsindu-te. De fapt, eram. Pentru tot ceea ce aveam, pentru tot ceea ce credeam că voi putea obţine chiar şi atunci când eram departe de tine. Dar acum ştiu că nimic nu mă poate face mai fericit decât gândul că te-am cunoscut. Ai plâns atunci când ţi-am spus că voi pleca. Însă eu eram mult prea trufaş să pot conştientiza golul pe care tu îl lăsai în mine. Dar n-am nici o scuză. Nu merit nimic. Eu ţi-am terfelit prin noroi sufletul, apoi am vrut să-l pun la loc. Dar cum poţi oare să pui într-un trup atât de frumos, chiar perfect, un lucru atât de murdar?
Acum mi-ar fi ruşine să te privesc în ochi. Te-am abandonat plecând departe, dar tu ai refuzat să mă uiţi atunci. Şi tot tu eşti cea care, după atâţia zeci de ani, vine la căpătâiul meu pentru a-l veghea. Credeam că-mi va fi uşor, că absenţa ta va deveni uşor de suportat, însă nu a fost aşa. În scurt timp mi-a părut rău pentru alegerea pe care am făcut-o însă nu mai puteam da înapoi. Chiar n-am putut s-o fac.
Ştii ce dureros e trecutul? Într-o zi te-am văzut într-o fotografie . . Mi-a fost imposibil să cred că erai tu . Fotografia parcă mă rănea. Scurma în mine cu ghearele ei pline de resentimente, dar ştiam că încă mă mai iubeşti. Se putea vedea asta în ochii tăi.

**

Cânt melodia noastră pentru amândoi, dar nu e la fel. Are în ea acum o tonalitate parcă spartă. Lacrimi îmi curg acum când văd buchetul de trandafiri intansi pe jos, undeva pe pământul umed şi negru, acolo unde ar trebui să fie pieptul meu. Aş vrea să pot să te strig, să ies dintre aceşti aşa-zişi patru pereţi. Să spulber tot trecutul, viitorul. Aş vrea să pot opri timpul în loc.. să te strâng în braţe şi să-ţi şoptesc lin : « te ador. »
Nimic nu poate rezista timpului. Vezi tu, nici măcar dragostea noastră n-a putut s-o facă. E uitată într-un colţisor de lume..
in memory of my first blog throughmyveins

Un caiet vechi

Un caiet vechi, un caiet cu însemnări, un caiet cu multe idei, gânduri, jocuri de cuvinte şi tot felul de mâzgălituri . Asta e tot ce am găsit . E tot ce mi-a rămas amintire din trecut . Am dat de acest caiet întâmplător, m-a surprins într-un mod foarte plăcut .
Încerc să îmi aduc aminte semnificaţia fiecărei fraze în parte, dar slabe şanse să îmi mai ştiu ceva, se întâmpla demult . Să îl consider jurnal, să îl consider un simplu caiet, un maculator, nu ştiu . Anii au trecut şi au lăsat în urmă copilăria mea, au lăsat în urmă toate aminitirile mele . Pe prima pagină scria frumos “Vreau să fiu mare!”, dar oare acum îmi mai doresc acest lucru . În fiecare literă a fiecărui cuvânt văd inocenţa şi naivitatea cu care scriam odată acele cuvinte care se terminau cu “imi doresc să” .
Mâinile îmi tremură, strâng la piept acest caiet, simt că e o parte din mine . Atunci îmi doream, acum trăiesc tot ce mi-am dorit .
Rasfoiind filele caietului găsesc tot felul de hârtiuţe, desene şi multe alte imagini, îmi doream să fiu mare îmi doream să fiu ca ei, ca cei din jurul meu ce aveau grijă de mine . Atunci nu ştiam ce mă va aştepta, acum înţeleg greutăţile vieţii .
Încă mai ţin mâna pe acest caiet, e rufos, dar e cea mai frumoasă dovadă bucuriei copilăriei mele , simt asta .
Aşez caietul în birou şi îmi continui viaţa în continuare …

Un articol de presă

Mai multă credinţa sau nervi de zilele Iaşului?

La fel ca în fiecare an la Iaşi odată cu clasicul pelerinaj la Sf.Cuvioasa Parascheva , comercianţii ambulanţi îşi fac simţită prezenţa cu tot felul de chiciuri, suveniruri, jocuri, fapt ce îngreuiază cu mult traficul blocând multe artere principale în zona centrală , Podul Roş şi Hala Centrală .

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Iaşi

Încă de sâmbătă odată cu sosirea pelerinilor la Iaşi, oraşul a devenit foarte aglomerat . Apariţia comercianţilor pe străzi a determinat poliţia ieşeană, să ia măsuri drastice blocând în anumite intervale orare străzile Anastasie Panu , Strada Palat deviind drumul pe alte rute ocolitoare din cauza miilor de oameni ieşiţi pe străzi în căutare de suveniruri sau pur şi simplu de a-şi face o impresie despre comercianţii şi preţurile lor de anul acesta . Ieşenii sunt nemulţumiţi şi contestă deciziile luate de poliţia rutieră , un drum normal până la servici sau şcoală ajungând să fie parcurs într-un interval mult mai mare de timp
Unul dintre evenimentele cele mai semnificative de zilelel Iaşului , este cel din data de 14 octombrie când pe esplanada Palatului Culturii sunt aşteptaţi zeci de mii de oameni la concertul şi focul de artificii aniversar programul mijloacelor de transport în comun fiind prelungit dar şi blocat în anumite zone .
Zilele Iaşului au fost sunt şi vor fi probabil în continuare importante pentru oraş , însă tot timpul vor exista aglomeraţii , imbulzeali , mulţi nervi şi amatori de chilipiruri , dar prezenţa credinţei din inimă pelerinilor sosiţi de departe pentru a se ruga la racla Sf.Cuvioase Parascheva reprezintă probabil cel mai important aspect al acestor sărbători .

you must believe, anything is possible …

Uneori mă întreb ce înseamnă mister, ce înţeleg prin acest lucru . E greu de înţeles lucruri ciudate ce ni se întâmplă în viaţă, uşor de povestit dar imposibil de explicat…îmi aduc aminte şi acum acea poveste ce pe unii i-a fascinat dar care mie mi-a oferit o lecţie despre viaţă
A început ca orice zi normală, o zi în care nu se anunţa nici un eveniment important în viaţa mea . A fost o zi magică ce ma aruncat în lumea succesului, dar cum ?
Activităţile din acea zi au fost normale, toate, până în momentul când am văzut într-o librărie o carte ce se intitula “Milionar peste noapte” . Deşi fiind un om sărac, am decis să o cumpăr în speranţa că într-o zi mă va ajută . Nu am avut răbdare să o încep a citi acasă, aşa că am început-o pe drum . Modul în care erau explicate lucrurile mi se părea incredibil, totul părea atât de ireal, atât de frumos pentru a fi realitate, încât începuse să îmi pâră rău că dădusem ultimii mei bani pe o aşa carte .
Puţin cam trist, am ajuns acasă şi am lăsat-o pe masă în timp . Deşi nu o citisem pe toată, simţeam că nu mai am curajul să o termin .
În timp ce îmi savuram ceaiul în bucătărie am auzit cum vântul îmi dăduse cartea jos . Am mers am ridicat-o iar pe copertă am văzut un mesaj misterios, ce nici acum nu ştiu cum a apărut . În care scria mare cu litere de tipar, “trebuie să crezi, orice este posibil”
Am crezut în cele citite , probabil era tot ce îmi mai rămăsese , deşi un mister, ştiu că e mai mult decât o întâmplare . Acum înţeleg , cartea mi-a dovedit că mesajul ei e adevărat , iar în prezent sunt un om ce nu mai are grija zilei de mâine …

Scout

Astăzi a fost ziua cea mare . Ziua mult aşteptată de aproximativ 3 luni . Astăzi Scoutul şi-a avut deschiderea oficială . A fost o zi incredibilă din multe puncte de vedere .
Modul în care au evoluat lucrurile , modul în care aceştia m-au primit a fost cu adevărat special . Se anunţă o noua aventură incredibil de frumoasă . Una dintre provocările cele mai mari, dar peste care am reuşit să trec . Îmi pare rău cu nu a fost cum ar fi trebuit să fie, dar e bine şi aşa .
Şi cum a început ideea , nici mie nu îmi vine să cred . E ciudat dar aşa a fost să fie . Experienţa de azi a contat enorm pentru mine . Uşor de zis, dar chiar am fost marcat de atitudinea celor de acolo . O zi ce ma obosit atât fizic cât şi psihic . Am renunţat la multe activităţi pentru a merge la Scout . Îmi pare rău că nu am putut fi în 10 locuri în acelaşi timp , asta e …
O zi terminată perfect, luna octombrie începută perfect , ce va fi nimeni nu ştie, cert e că aventurile bat la uşă . Adevăratele provocări abia acum încep . Rămâne doar ca timpul să treacă şi ca totul să fie aşa cum trebuie …
Ca o concluzie . Nu m-aş fi gândit niciodată că va fi aşa de frumos şi interesant . Am apreciat şi apreciez tot timpul astfel de activităţi . Cu siguranţă vor fi şi prietenii mei . Un grup unit , gata oricând , asta m-au făcut pe mine să cred despre ei …

Pe contrasens …

Întâmplările din ultimele zile m-au obosit . A fost o săptămână grea din multe puncte de vedere , ce pot să spun … cu toţii obosim mai devreme s-au mai târziu . Săptămâna aceasta am învăţat lucruri importante, lecţii importante ce mi-au fost oferite în diferite metode, mai bune sau nu . E distractiv să vorbeşti despre lucruri de genul acesta, acum încerc să fac un rezumat al întregii săptămâni dar nu cred că voi reuşi .
Are vreun rost ?
Merg pe stradă, dar încep să cred că merg pe sensul greşit ? dar oare de ce mă cuprinde acest straniu sentiment . Îmi e greu să înţeleg ce mi se întâmplă , sau e doar inconştientă !? Aş risca, dacă aş spune că îmi doresc să îmi continui drumul, chiar asta fac, e ciudat, straniu dar real tot ceea ce mi se întâmplă . Pe margine văd mult mai multe lucruri decât mi-am putut imagina …
Prefer să nu vorbesc despre asta acum, nu mă simt în stare să comentez stări ce nu le-am putut înţelege aşa cum trebuie . Încă mă mai gândesc la ceea ce sunt eu , meditez .
Rămân în urmă, pe acelaşi drum , pe contrasens !? de ce ? probabil pentru că încă mai am de învăţat multe despre acel drum şi despre calea pe care trebuie să o urmez să-mi fie bine . Rămân în urmă, ramând meditând .

Câteva cuvinte frumoase , aşa ca la început

Primul gând, atunci când mi-a venit ideea să îmi fac blog, a fost să mă fac auzit, să comentez lucrurile ce mă mulţumesc şi lucrurile ce mă nemulţumesc, sub un oarecare anonimat, dar şi acela de a avea un site web în care sunt liber să mă exprim cum doresc . Cei ce mă cunosc deja, pot spune foarte multe despre mine .
Probabil nu voi publica la fel ca bunul meu prieten ce în doi ani de zile a reuşit să posteze doar o singură postare (dar îi urez succes în continuare şi sper că peste încă doi ani să mai posteze ceva ) dar nici foarte des din pricina timpului, activităţilor mele, şi multe altele ce mă privesc personal .

Pentru a nu fi interpretate greşit postarile mele, şi pentru a sublinia doar mesajul esenţial, voi scrie tot ce voi crede de cuviinţă sub forma unor povestioare cu o morală cu sau fără tâlc …

A critica lumea e uşor, eu nu îmi doresc acest lucru, deoarece nu sunt mai presus de nimeni însă uneori consider că situaţiile în faţa cărora sunt supus sunt dea dreptul ciudate, penibile ba chiar uneori imposibil de imaginat dar adevărate .